|
CARTE DESPRE POKER SCRISA DE LEE NELSON SI OFERITA GRATIS IN LIMBA ROMANA
DE POKERSTARS.COM
CAPITOLUL 18 - FAZA 3 Fazele de mijloc (cu ante)
Nivelurile cu ante au apărut. Acum
turneul devine mult mai serios. CSI-ul este mai mic,
forţându-te să joci sau să fii eliminat. 'Cum pot sa
adun jetoane?' Uită-te în dreapta. De acolo este
probabil să faci rost de următoarele tale jetoane - de
la jucătorul din dreapta ta sau din dreapta acestuia.
Dacă ai un jucător pasiv în stânga, poate că şi acesta
te va ajuta cu nişte jetoane.
Jetoanele
urmează un sens orar la masa de joc
Jetoanele tind să aibă un sens orar la
masa de joc. De ce? Spus cât mai simplu, jucătorii din
stânga au poziţie şi au deci avantaj asupra jucătorilor
din dreapta lor. Dacă ai avea cum să-ţi alegi locul la
masă ar trebui să te aşezi întotdeauna în spatele unui
jucător loose-aggressive şi să ai jucătorii
tight-passive în stânga ta. Aceasta este formula
dovedită pentru succesul în poker şi cei care-ţi spun
altceva nu fac decât să experimenteze. Deci uită-te în
dreapta şi vezi cine îţi poate oferi nişte jetoane
jucând cu frică. Uită-te la stânga ta pentru a vedea
dacă jucătorul este timid şi dacă-i poţi fura blind-urile.
Dacă da, fă raise aproape de fiecare dacă când eşti în
small blind şi dacă toată lumea a făcut fold până la
tine, indiferent de cărţi.
Acţiunea în late position
Este posibil să ai o confruntare
decisivă din orice poziţie, desigur, dar cel mai
probabil îţi vei risca turneul într-una din ultimele 5
poziţii de la masa de joc. Acele 5 poziţii (începând cu
două poziţii de la dreapta butonului şi continuând în
sensul acelor de ceasornic) se numesc hijack, cutoff,
buton, small blind şi big blind. De multe ori cineva din
hijack, din cutoff sau din buton face un raise cu o mână
mediocră, sperând să câştige potul fără o luptă - au
doar cel mult patru jucători de evitat, deci au cerinţe
mai mici pentru un raise decât cineva din early
position. Acum mulţi ani tactica era una de succes,
pentru că ar fi întâmpinat rezistenţă doar dacă unul
dintre cei rămaşi de acţionat avea o mână puternică. În
jocul modern, însă, mâinile cu care se face re-raise
unui raiser din late position sunt foarte multe,
comparativ cu situaţia de acum câţiva ani.
Furtul prin all-in
Când ai un CSI de 7 sau mai puţin,
singurele tale opţiuni sunt all-in sau fold. De multe
ori când toată lumea face fold până la tine vei avea
şansa de a face all-in pentru a câştiga blind-urile.
Furtul blind-urilor este extrem de profitabil, pentru că
cei mai mulţi jucători nu plătesc atât de des pe cât ar
trebui. De fapt, uneori este atât de indicat să încerci
să furi blind-urile, încât voi mai adăuga 3 categorii de
mâini, cu care te poţi gândi să furi cu un raise sau cu
un re-raise.
Categoria 9: K2-K7s, K5-K8o, Q3-Q7s,
Q9o, J6-J8s, J8-J9o, T5-T7s, T8o, 95-96s, 85s, 74s.
Categoria 10: K2-K4o, Q2s, Q2-Q8o,
J2-J5s, J4-J7o, T2-T4s, T6-T7o, 93-94s, 96-97o, 84s,
86o, 43s.
Categoria 11: Orice altceva, inclusiv
72o, cea mai slabă mână din holdem!
Următorul tabel prezintă estimările mele
privind mâinile cu care vei fi plătit de big blind, în
funcţie de cât de mare este stack-ul şi de poziţia din
care ai făcut raise. Evident, este vorba doar de
estimări folosind categorii de mâini, dar cred că
estimările sunt destul de bune.
Alţi jucători, excluzându-l pe cel din
big blind, vor plăti mai rar decât categoriile
prezentate mai sus. Dacă aceste presupuneri pentru call
sunt corecte, strategia optimă pentru push poate fi
calculată pentru a determina cu ce mâini se poate face
all-in. Detaliile acestor calcule nu fac subiectul
acestei cărţi, dar rezultatele de mai jos arată că dacă
oponentul tău face call cu frecvenţa de mai sus, poţi
face push destul de des! Tabelul de mai jos îţi arată
cât de des poţi face push.
După cum se vede, când toată lumea face
fold până la tine în late position, ai o şansă foarte
bună de a fura blind-urile. Doar câţiva jucători te mai
pot plăti şi de obicei nu vor plăti îndeajuns de des
pentru a fi incorect să faci push cu mâini foarte slabe.
Uneori poate fi extrem de greu să te uiţi la două cărţi
foarte mici şi apoi să faci all-in. Dar după ce o faci
de câteva ori, teama va dispărea - reţine, oponenţii
nu-ţi pot vedea cărţile, deci nu pot şti dacă nu cumva
ai făcut all-in cu AK. Pentru a fi un jucător de turnee
de succes, trebuie să fii dispus să fii eliminat, dacă
deciziile pe care le iei sunt corecte matematic şi
agresive.
Uneori vei fi plătit şi, cel mai
probabil, vei da peste o mână puternică. Nu este nicio
problemă. Este încă posibil să ai noroc. Dacă vei
câştiga, vei avea parte de lucruri bune şi de lucruri
rele. Partea bună este că încă joci în turneu şi tocmai
te-ai dublat. Partea proastă este că toată masa te-a
văzut că ai făcut push cu o mână foarte slabă. Probabil
că vor începe să te plătească mai des şi nu vei mai
câştiga poturi de această manieră la fel de des. Asta
înseamnă că trebuie să ridici piciorul de pe acceleraţie
un pic.
Deci dacă jucătorii de la masă observă
că eşti un hoţ după ce ai arătat o mână foarte slabă (sau
dacă te suspectează de acest lucru pentru că ai făcut
raise foarte des în ultimele mâini), fă push doar cu
următoarele mâini:
Faptul că mai reduci din agresivitate
arată celorlalţi că mai faci şi fold şi te ajută să nu
arăţi mai departe mâini dintre cele mai slabe.
Dar dacă eşti de cealaltă parte a
problemei şi un jucător cu un stack foarte mic face push
împotriva ta? Unul dintre lucrurile pe care nu ar trebui
să le faci este să presupui că face push la fel de des
pe cât recomand eu aici. Aproape nimeni nu face acest
lucru. După cum am văzut în Capitolul 8, cu cât mai rar
face push, cu atât mai tight trebuie să fii atunci când
faci call. De fapt, presupunerile pe care le-am făcut
mai devreme despre cât de des jucătorii fac call sunt
probabil o recomandare bună pentru cât de des ar trebui
să plăteşti all-in-ul unui jucător tipic. Această
frecvenţă este cea mai potrivită atunci când jucătorii
nu fac push foarte des.
Dar dacă bănuieşti că cineva de la masa
ta este un asiduu hoţ de blind-uri şi îţi atacă big
blindul în mod constant? Poate că l-ai văzut făcând
raise aproape de fiecare dată când era în late position,
poate că l-ai văzut arătând câteva mâini slabe. Poate
chiar a citit această carte! În acest caz trebuie să-l
plăteşti mai des pentru a-l pedepsi şi pentru a-l
descuraja de la viitoare încercări de furt. Dacă vei
face fold în continuare asta în va încuraja să fure în
continuare. Mai jos prezint recomandările pentru call
împotriva jucătorilor foarte agresivi.
Evident, jucătorii au grade diferite de
agresivitate. În funcţie de evaluarea pe care o faci
privind nivelul lor de agresivitate, frecvenţa cu care
ar trebui să le plăteşti un all-in se poate situa între
valorile prezentate în acest tabel şi valorile
prezentate în tabelul anterior.
Furtul prin
re-raise (re-steal)
La momentul actual, dacă faci un raise
din late position, un jucător agresiv poate simţi
slăbiciune din partea ta şi poate face un re-raise,
ameninţându-ţi tot stack-ul! Ştie că trebuie să-ţi placă
mâna pe care o ai pentru a face call într-o astfel de
situaţie. Cu ce mâini poate face o astfel de manevră?
Dacă este destul de încrezător în bănuiala sa, nu
trebuie nici măcar să se uite la cărţi! Dacă este
convins, de exemplu, că ai nevoie de cel puţin o pereche
de nouari sau de AQ+ pentru a face call, mâini care ar
fi necesare unui jucător bun de modă veche, este de
obicei corect pentru el să facă push cu orice două cărţi!
Acest lucru te poate face să te simţi
destul de inconfortabil, şi pe bună dreptate. Dacă ai
nevoie de mâini cu ceva valoare totuşi pentru a face
re-raise, poţi folosi următoarele linii generale: AK, AQ,
AJ, AT, A9, A8, KQ, KJ, KT, K9, QJ, QT, Q9, JT, J9,
(minim 19 puncte blackjack), orice pereche şi suited
connectors până la 54s. Te bazezi încă pe folding
equity, dar ai pe ce să te bazezi dacă eşti plătit.
Uneori vei da peste o mână mai mare sau vei fi plătit de
o mână care te domină. Ăsta este pokerul! Nu poţi
câştiga toate turneele. Ai făcut tot ce ai putut pentru
a câştiga şi asta este tot ce contează. Dacă ai nevoie
de certitudini, apucă-te de şah. În poker, dacă eşti
agresiv şi dacă iei decizii cu VE pozitivă vei câştiga,
într-un final. Acesta este adevărul. Jucătorii timizi
însă nu reuşesc să răzbată. Dacă unul dintre blind-uri
îţi face un re-raise atunci când ai încercat să furi cu
un raise din late position, va trebui la un moment dat
să răspunzi acestui tip de manevră. Cât de puternică
trebuie să fie mâna cu care oponentul îţi face re-raise?
Cântăreşte acest fapt cu factorul pot odds de care
beneficiezi şi decide dacă merită un call. Acest lucru
este asemănător cu ce am făcut în Capitolul 8 pentru
SNG-uri. Cele mai multe situaţii în MTT-uri au efecte de
bubble mici comparativ cu SNG. Deci încearcă să-ţi dai
seama ce mâini poate avea şi fă un call conform
tabelului de mai jos:
Odată cu apropierea fazei de bubble va
trebui să modificăm standardele de call, după cum vom
discuta în capitolul următor.
EXEMPLU
Blind-urile sunt
100/200/25, deci potul de start este 525. Un jucător
foarte agresiv din middle position face raise până la
700. Ai un stack de 2.000 în buton şi te gândeşti să
faci all-in. Cât de puternică trebuie să fie mâna ta
pentru acest lucru? Dacă faci push, îi vei da pot odds
de 3.225:1.300, adică aproape 2,5:1. Această valoare
este destul de mare pentru ca oponentul să te plătească
orice ar avea, deci nu ai fold equity. Dar tu nu ai pot
odds la fel de mari. Ar trebui să faci calculul ca şi
cum raise-ul ar fi fost până la 2.000, punându-te all-in
din start. Asta înseamnă 2.525:2,000, deci puţin peste
1,2:1. Un jucător foarte agresiv din middle position
poate face raise probabil cu o mână de Categoria 6. Asta
înseamnă că ai nevoie de o mână de Categoria 4 (AJs+,
KQs+, 77+) pentru a face all-in. Dacă este mai tight şi
face raise cu mâini de Categoria 4 ar trebui să ai o
mână de Categoria 2 pentru a face all-in.
Două rezultate
negative pot da un rezultat pozitiv
Lucrul care face din furtul prin
re-raise o manevră atât de puternică este faptul că
oponenţii vor vedea că nu ai frică şi că eşti dispus să
rişti totul. Crede-mă că jucătorii profesionişti urăsc
să li se facă această manevră şi dacă păţesc acest lucru
de câteva ori din partea ta te vor lăsa în pace.
Jucătorul profesionist te va categorisi probabil drept
un maniac şi nu se va confrunta cu tine decât atunci
când va avea o mână puternică. Phil Hellmuth este faimos
pentru cazuri în care a aruncat mâini în care era
favorit 3:2 în fazele de început ale unui turneu; eu îţi
recomand să-ţi pui toate jetoanele în joc în cazuri în
care ai putea fi în spate din punct de vedere matematic!
Există câteva motive pentru acest lucru,
cel mai important fiind fold equity. Atunci când faci
all-in şi există şanse de 25% ca oponentul tău să arunce
o mână mai bună decât a ta, o mână care avea şanse de
câştig de 45% are EV pozitiv. Adunând banii câştigaţi în
cazurile în care oponenţii fac fold cu cei câştigaţi
atunci când câştigăm la showdown putem ieşi pe plus,
chiar dacă oponentul ne plăteşte în 75% din cazuri şi
este favorit la câştigarea mâinii când o face. Acest
lucru este contra-intuitiv şi dificil de înţeles, dar
este corect. Este extrem de bine să ai fold equity.
În 2007, un tânăr jucător de la un
eveniment major din Asia, intrând la masă fără o poziţie
dominantă, mi-a mărturisit că avea de gând ca, prima
dată când jucătorul din dreapta sa va face raise, să
facă all-in fără a se uita la cărţi! S-a prefăcut că se
uită, dar nu a făcut-o, pentru a nu oferi niciun fel de
informaţie dacă ar fi fost interogat de adversar. A
făcut acest lucru şi oponentul a făcut fold! Când
oponentul din dreapta a făcut iarăşi fold, a făcut
iarăşi all-in! Cu succes şi de această dată, şi acum
avea respectul întregii mese şi un stack mai mare cu
care putea juca mai lejer. Avea să devină şeful mesei
demonstrând că era capabil să facă all-in, riscând totul
pentru a câştiga. Nu avea de gând să urce încet către
locurile mai bine plătite. Acesta este tipul de jucător
pe care nimeni nu şi-l doreşte, inclusiv cei mai mulţi
dintre jucătorii profesionişti. Era temut de toată lumea,
în special de cei care erau în dreapta sa, pentru că era
capabil să facă un re-raise all-in oricând. Oponenţii
săi au devenit mai precauţi şi mai tight în raise-uri.
Capacitatea de a reduce agresivitatea oponenţilor şi de
a le creşte predictibilitatea sunt calităţi extrem de
importante la o masă finală. Poţi citi mai multe despre
acest concept, pe care l-am denumit “Fear Equity,” în
Kill Everyone.
Au apărut ante-urile
- e timpul să furi!
Când apar nivelurile cu ante, dinamica
mesei se schimbă. Nu este vorba doar de faptul că CPR-ul
a crescut, şi despre faptul că potul preflop este acum
mai mare şi mai tentant. La începutul unui turneu blind-urile
sunt foarte mici şi nu merită să încerci să le furi.
Acum, însă, merită să faci acest lucru din plin.
Întră în poturi
cu un raise
Odată cu apariţia
nivelurilor cu ante, dacă eşti primul jucător în pot,
întră întotdeauna cu un raise. Nu fă niciodată
limp. Gândeşte-te la raise-ul minim care îi poate
convinge pe oponenţi să facă fold. De obicei este vorba
de 3BB, dar uneori, la mese mai tight, un raise de 2BB
este suficient pentru a câştiga potul preflop. Jucători
precum Antonio “The Magician” Esfandiari fac raise-uri
sub 3BB din orice poziţie cu o mare varietate de mâini .
Cu blind-urile 200/400/50 (1.050 într-un pot de 9
jucători), un astfel de raise ar fi 1.100. Dacă toată
lumea face fold, ceea ce se va întâmpla destul de des,
are practic un profit de 100% pentru investiţia sa de
1.100 de jetoane. Dacă este plătit poate încă face o
mână bună pe flop sau îşi poate domina adversarii
postflop. Făcând acelaşi raise atât cu mâini puternice,
cât şi cu mâini speculative, este imposibil pentru
oponenţii săi să-i poate evalua tăria mâinii în funcţie
de mărimea raise-ului. Dacă primeşte un re-raise va face
fold cu mâinile slabe, dar va face un re-raise cu cele
puternice.
Atunci când faci un raise dintr-o
poziţie tipică pentru o încercare de furt (hijack,
cutoff, buton) ar trebui să ştii în avans ce
intenţionezi să faci dacă primeşti un re-raise.
Gândeşte-te nu doar la acţiunea ta ci şi la cel mai
probabil mod în care vor reacţiona oponenţii tăi înainte
de a face primul raise. L-am văzut pe Chris “Jesus”
Ferguson făcând raise din late position, primind un
re-raise şi plătind apoi cu mâini marginale de genul KTo,
J8s, 55, etc. De ce? Doreşte să le transmită oponenţilor
săi faptul că dacă îi vor face re-raise îi va plăti.
Asta îi face să se gândească de două ori înainte de a
face un furt prin re-raise. Atunci când jucătorii
estimează că nu au fold equity vor face re-raise doar cu
mâini cu adevărat puternice. Atunci când sunt plătiţi
trebuie să joace mâna fără poziţie, o perspectivă nu
foarte bună dacă se confruntă cu un jucător agresiv.
Mini-raise-ul
Mulţi jucători urăsc să li se facă
mini-raise şi nu ştiu cum să reacţioneze în astfel de
situaţii. Un mini-raise reprezintă un raise de mărimea
cea mai mică posibilă. Nu recomand să faci mini-raise
preflop (cu excepţia cazurilor când eşti heads-up), dar
postflop poate fi o armă ieftină şi foarte puternică.
Dacă începi să faci mini-raise-uri, îţi recomand s-o
faci atât cu mâini puternice, cât şi cu draw-uri
puternice. Dacă o vei face doar cu una dintre aceste
două categorii, s-ar putea să fii observat de oponenţi.
Atunci când jucătorii de la mizele mici
fac mini-raise, înseamnă aproape întotdeauna că au o
mână puternică, de obicei un set. Dar jucătorii
experimentaţi pot face mini-raise cu mâini puternice, cu
draw-uri bune sau cu nimic. Acest raise este folosit
uneori în combinaţie cu un bet pe turn, pentru a câştiga
poturile în care oponentul a făcut un c-bet. De exemplu,
oponentul face un c-bet pe flop, tu faci mini-raise, iar
acesta face call. Pe turn face check, tu pariezi şi
oponentul face fold dacă are doar overcards. Nu trebuie
neapărat să ai o mână bună pentru a face acest lucru -
trebuie doar să speri ca adversarul să nu aibă una.
Această manevră forţează practic pe cel
care a făcut bet-ul original să ia o decizie pe flop cu
privire la mână. Dacă vrei să încerci această mutare ca
un bluff, cea mai bună situaţie este aceea în care
flopul conţine doar cărţi mici. Un jucător care a făcut
c-bet cu overcards va fi pus în dificultate. Nu-mi place
să mi se facă min-raise nici chiar când am o mână
puternică precum top pair, pentru că, dacă sunt în
spate, am foarte puţine şanse de a-mi îmbunătăţi mâna.
Mini-raise-urile se folosesc în mai
multe cazuri, dar ideea din spatele lor este că atunci
când ai o mână puternică vrei să oferi oponentului pot
odds cât mai bune pentru a fi tentat să continue mâna.
În acest fel vei putea probabil să extragi mai mulţi
bani mai târziu. Aşii preflop sau seturile postflop sunt
de obicei candidaţi buni pentru mini-raise-uri. Sau aşa
ar trebui să fie. În jocul de azi, însă, un mini-raise
înseamnă doar că există posibilitatea uneia dintre
aceste mâini, dându-i raiser-ului posibilitatea de a
fura multe poturi cu multe tipuri de mâini. Există multe
motive pentru a face un mini-raise!
Obligat la pot
După cum am discutat în secţiunea despre
SNG-uri, dacă pui cel puţin o treime din stack în pot,
eşti obligat să joci mâna până la final. Nu mai poţi
face fold. Dacă ţi se face un bet sau un raise care ar
putea duce la o astfel de situaţie dacă ai face call,
decide acum dacă mergi până la capăt. Acelaşi principiu
se aplică şi oponentului tău. Dacă acesta face un bet
prin care investeşte o treime din stack poţi considera
că te va plăti dacă faci all-in. Altfel spus, ai fold
equity aproape de zero. Joacă inteligent, plănuieşte-ţi
acţiunile în avans şi acţionează în consecinţă.
Value-bet
Pe river poţi face un bet cu top
pair/top kicker sau mai bine dacă oponentul nu a fost
agresiv. Acest concept se numeşte bet pentru valoare -
value bet - pentru că mulţi jucători vor plăti cu mâini
mai slabe. Dacă turnul sau riverul a completat draw-uri
evidente ar trebui să fii mai precaut, în special dacă
oponentul face bet. Un oponent care face check probabil
nu şi-a completat draw-ul. Dacă şi l-a completat va face
probabil un bet. Dacă ai arătat forţă pe flop şi turn va
avea nevoie de o mână bună pentru a face un bet pe
river, de obicei două perechi sau chiar ceva mai tare. O
pereche nu este probabil îndeajuns, nici măcar top pair.
Dacă ai 2 perechi sau mai bine poţi face de obicei un
value-bet pe river, în afara cazului în care masa este
foarte coordonată (4 cărţi la culoare sau 4 cărţi la
chintă).
Continuation
Bet
Un alt concept discutat în secţiunea
despre SNG-uri este cel de continuation bet sau c-bet.
C-bet-urile sunt mult mai frecvente în MTT-uri decât în
SNG-uri. De fapt, datorită extraordinarei şi
binemeritatei popularităţi a cărţilor lui Harrington -
Harrington on Hold’em - c-bet-urile au devenit acum
regula, nu excepţia. Cu toate astea, este totuşi corect
să faci un bet pe flop în majoritatea cazurilor, dacă ai
făcut raise preflop. Dacă oponentul are în mână două
cărţi de rang diferit, va rata să facă flopul în 2/3 din
cazuri, deci un bet îţi va câştiga potul de multe ori
dacă s-a întîmplat asta. Un c-bet reprezintă de fapt un
pariu că oponentul a ratat flopul şi nu poate face call.
Pentru că standardul pentru c-bet este de 50% din pot,
recomand un bet de 70% din pot, pentru a arăta mai mult
a value-bet. Chiar dacă acest bet arată mai puţin a
c-bet, jucătorii inventivi (de multe ori foarte tineri)
pot fi circumspecţi şi îţi vor face un raise să vadă
dacă ai o mână puternică sau nu, sau vor face call
pentru a vedea ce vei face pe turn. În funcţie de tipul
de oponent cu care te confrunţi, de multe ori va trebui
să faci un bet suplimentar pe turn sau să faci check şi
fold dacă acesta îţi va face un bet.
Tactici de
pariere postflop
Pe turn ar trebui să joci într-un mod
asemănător cu modul în care ai făcut-o pe flop. Dacă ai
top pair sau mai bine, fă un bet de mărimea potului dacă
oponenţii au făcut check. Dacă aveai un overpair pe
flop, dar un overcard a apărut pe turn, nu trebuie să
cedezi în mod automat. Fă un bet dacă oponenţii fac
check, dar fă fold dacă oponentul face bet sau dacă îţi
face raise. Dacă te plăteşte din nou pe turn când ai un
underpair fă check pe river şi fold dacă pariază. Cu top
pair, dacă ai fost plătit pe flop şi turnul completează
draw-uri evidente, poţi face fold dacă oponentul face
bet sau raise.
Pot control
Să presupunem că ai AA în middle
position şi ai al doilea stack de la masă cu 42.000 de
jetoane, iar blind-urile sunt 200/400/50. Faci un raise
până la 1.200 şi eşti plătit de liderul mesei din big
blind, care are 50.000 de jetoane. Flopul este 862
rainbow. Oponentul face check, tu pariezi 1.000 şi
acesta te plăteşte (pot = 3.250). Turnul este un 9. Face
din nou check. Aici ce ar trebui să faci? Ar trebui să
faci şi tu check. Oponentul are destule jetoane pentru a
te elimina din turneu şi te-a plătit pe flop. Turnul a
adus o cartea care completează o chintă. Înainte de a
acţiona ar trebui să te gândeşti ce ai face dacă
oponentul ţi-ar face un raise. Ai putea face un bet de
2.000 pentru a vedea ce va decide să facă, dar nu te vei
simţi deloc bine dacă vei primi un raise mare,
reprezentând o mână mai bună decât a ta (chintă, 2
perechi, set). Făcând check, ţii potul mic şi eviţi
posibilitatea de a fi confruntat cu o decizie dificilă
pentru toate jetoanele. Atunci când eşti ori mult în
faţă, ori mult în spate, este bine să controlezi mărimea
potului, ţinându-l mic. În acest fel, ai mărit şansele
ca oponentul să facă o mână mai bună pe river, dar, în
caz că acest lucru se întâmplă este puţin probabil să
facă all-in. Din punctul său de vedere, tu ai o mână de
genul AK/AQ şi este probabil să facă un bet mic sperând
să-l plăteşti, dacă are o mână mai bună decât a ta.
Check-ul tău de pe turn îţi oferă, de asemenea,
posibilitatea de a-l prinde cu un bluff pe river. Fă
call dacă face un bet rezonabil (de maxim mărimea
potului) pe river.
Dacă pe river face din nou check poţi
face un bet de 75% din pot. Ţinând cont de modul în care
a evoluat mâna, foarte puţini jucători vor face iarăşi
check cu o mână mai bună decât AA, deci, dacă oponentul
face check pe river, poţi face un value-bet fără să te
gândeşti că ai putea fi în spate. După cum vezi, check-ul
de pe turn este de fapt o opţiune inteligentă care, de
multe ori, îţi aduce mai multe jetoane, ţinând în
acelaşi timp potul sub control şi micşorându-ţi
pierderile atunci când eşti bătut. Dacă oponentul ar fi
avut 5.000 în loc de 50.000 ar fi fost o altă poveste.
All-in!
Rezumat
Capitolul 18
1. Cursul normal al jetoanelor la masa de joc este în
sens orar.
2. Furturile prin raise şi re-raise sunt făcute în
general din late position şi devin mai dese odată cu
apariţia nivelurilor cu ante. Poţi deveni mai loose
atunci când încerci un furt şi atunci când trebuie să
plăteşti jucători agresivi care încearcă un furt prin
re-raise. Când ai nevoie de jetoane, poţi lua în
considerare opţiunea de a face all-in împotriva unui
jucător agresiv care încearcă în mod constant să fure
blind-urile.
3. Poţi avea VE pozitiv chiar şi când all-in-ul tău este
plătit în majoritatea cazurilor şi dacă eşti în spate
atunci când eşti plătit.
4. Tactica mini-raise-ului, atât cu mâini puternice, cât
şi cu draw-uri bune, poate fi una deosebit de eficace.
5. Controlează mărimea potului atunci când eşti ori mult
în faţă, ori mult în spate.
Pagina:
Cuprins
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28 |
