|
CARTE DESPRE POKER SCRISA DE LEE NELSON SI OFERITA GRATIS IN LIMBA ROMANA
DE POKERSTARS.COM
CAPITOLUL 19 - FAZA 4 - Apropierea de premiile în
bani
Faza Bubble
În SNG-uri, faza bubble începe atunci
când mai trebuie eliminat un singur jucător pentru ca
restul de trei să intre în bani. În turneele mari cu
peste 500 de participanţi, o faza de bubble extinsă
începe la fiecare masă înainte de a se intra în bani.
Deci dacă turneul premiază primii 45 de jucători faza
extinsă de bubble există când mai sunt între 46 şi 54 de
jucători. Dacă turneul premiază primii 100 de jucători,
faza extinsă de bubble există când mai sunt între 101 şi
109 jucători şi tot aşa.
Chiar dacă, tehnic vorbind, faza de
bubble se defineşte tot ca fiind etapa în care mai este
un singur loc până la premiile în bani, ca şi la SNG-uri,
în jocul modern, cu mulţi participanţi la un turneu,
tensiunea începe mai devreme. Online, poţi da peste
jucători care au câştigat sateliţi şi care sunt
interesaţi doar să ajungă la premiile în bani, deci vor
juca practica un joc foarte conservator şi încet.
Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în cazinourile
normale, dar anonimitatea conferită de jocul online dă
jucătorilor mai mult curaj. Dacă ar fi într-un cazino
obişnuit, ar trebui să se prefacă mână de mână că sunt
interesaţi de cărţile pe care le au şi că nu ştiu ce
decizie să ia. Până la urmă, dacă este foarte evident
motivul pentru care aşteaptă atât de mult înainte de a
lua o decizie, pot fi avertizaţi sau penalizaţi. În
unele cazuri extreme, regulile au fost modificate pentru
ca astfel de situaţii să nu mai apară.
Mână pentru
mână
Acum câţiva ani un jucător din Las
Vegas, Oklahoma obişnuia să se 'gândească' multe minute
înainte de a lua o decizie pe bubble, în timp ce
ceilalţi jucători jucau normal. Această tactică a condus
la introducerea unei reguli denumită mână-pentru-mână şi
care are valabilitate când mai este un singur loc până
la premiile în bani. Această regulă cere ca toate mesele
din turneu să aştepte ca mâinile de la celelalte mese să
se încheie înainte de a se trece la o nouă mână. Această
regulă se aplică foarte rar în alte situaţii, dând
astfel, din păcate, oportunitatea unora de a practica
tactica menţionată mai sus atunci când mai sunt două
locuri până la premiile în bani. Online acest lucru nu
reprezintă o problemă. Jucătorii au tot timpul un timp
fix la dispoziţie pentru a acţiona. Desigur, îşi pot
folosi tot timpul pe care au la dispoziţie de fiecare
dată fără a fi penalizaţi în vreun fel.
Ceasul turneului, care determină
momentul în care se trece la nivelul următor, continuă
să meargă, şi astfel cele mai puţine mâini se joacă, de
obicei, în faza de bubble.
Cu stack mare... sau nu
Desigur, există mai multe diferenţe
între turneele puse la dispoziţie online. În turneele cu
stack mare de start trebuie să-ţi alegi cu grijă
situaţiile, mâinile şi manevrele pe care vrei să le faci.
De multe ori, aceste turnee se desfăşoară pe parcursul a
mai multor zile. În turneele cu structură 'tipică' sau
în turneele live cu buy-in mai mic eşti forţat de multe
ori să faci all-in şi să te rogi. În fiecare caz,
recomand cu tărie să foloseşti CPR-ul şi CSI-ul pentru a
decide ce acţiunea ar trebui să iei.
Cum să joci
agresiv pe bubble
Pentru că mulţi jucători joacă foarte
tight pe bubble, unii jucători profită de acest lucru
jucând foarte agresiv. La evenimentul 2007 Aussie
Millions, eram la masă cu Patrik Antonius chiar când a
început faza de bubble şi a făcut raise de fiecare dată.
Nimeni nu i s-a împotrivit pentru 13 mâini consecutive.
Phil Hellmuth a făcut, de asemenea, un lucru similar. În
Evenimentul Principal de la Aussie Millions de acum
câţiva ani, am făcut raise în aproximativ 2/3 din cazuri
pe timpul fazei extinse de bubble şi astfel am ajuns
lider la jetoane după ce aveam un stack foarte mic. Faza
de bubble este momentul perfect pentru a fi agresiv şi
pentru a acumula jetoane!
Psihologia
jocului pe bubble
Când jucătorii încep să simtă gustul
banilor, cei mai mulţi jucători se împart în două tabere:
1. Cei care încearcă să reziste, pentru a intra în bani.
2. Cei care vor să termine pe locurile fruntaşe.
Jucătorii din prima categorie vor juca
mai tight, uneori extrem de tight, şi nu se vor implica
în vreun pot fără o mână foarte bună. Jucătorii cu
stack-uri medii şi mici (atât timp cât nu sunt extrem de
mici) vor evita cu orice preţ confruntările. De asemenea,
dacă turneul este unul important şi dacă mulţi jucători
au ajuns la eveniment prin intermediul unui satelit,
jucătorii vor încerca să reziste pentru a intra în bani
şi pentru a încasa un premiu care este foarte mare în
comparaţie cu buy-in-ul plătit pentru satelit. Jocul
este mult mai tight în faza de bubble de la Evenimentul
Principal WSOP decât într-un turneu de $5 online.
În anul 2006, când am câştigat Aussie
Millions, când mai erau aproximativ 53 de jucători, Phil
Ivey a întrebat care este premiul pentru locul 48 (primul
loc în bani). A întrebat acest lucru cu o faţă care nu
trăda nimic, chiar dacă era foarte clar că nu-l interesa
acest lucru absolut deloc, având al 5-lea stack din
turneu şi ţinând cont că joace pe sume mult mai mari
decât acel premiu zilnic. Şi atunci de ce a întrebat şi
de ce a repetat întrebare pe măsură ce mai mulţi
jucători erau eliminaţi? Tind să cred că a făcut acest
lucru pentru a se asigura că ceilalţi jucători de la
masă ştiau că se apropie de premiile de în bani şi cât
puteau pierde dacă nu jucau foarte precaut. Dorea să
sublinieze faptul că puteau să iasă din turneu fără
niciun premiu, pentru a putea fura mai uşor blind-urile
cu jocul său extrem de agresiv. Tactica a funcţionat
pentru el pentru o vreme, dar a terminat pe locul 50
atunci când a încercat să facă un bluff lui Jamil Dia,
care nu putea fi bluffat, făcând un bluff pe patru
străzi (bet pe fiecare rundă de pariere). Ivey a
demonstrat că este dispus să fie eliminat din turneu în
acest mod, încercând să adune cât mai multe jetoane pe
care să le folosească pentru a încerca să câştige
turneul.
Ideea de bază în aceste cazuri este că,
pe măsură ce premiile în bani se apropie, jucătorii de
top apasă pe pedala de acceleraţie şi devin încă şi mai
agresivi.
John Juanda a scris un articol despre
beneficiile unei astfel de tactici atunci când turneul
se apropie de bubble, spunând că dă jucătorilor agresivi
oportunitatea de a-şi reface stack-ul. Pentru a te apăra
împotriva unei astfel de tactici trebuie să faci
re-raise, dar dacă decizi să te confrunţi cu un jucător
extrem de agresiv este probabil mai bine să faci direct
all-in. Dacă faci doar re-raise, fii pregătit la un
all-in. Dacă jucătorii extrem de agresivi cred că te pot
forţa să renunţi la o mână şi dacă bănuiesc că au fold
equity mare nu vor ezita să joace în consecinţă. Evită
să faci re-raise jucătorilor conservatori.
Recomand cu tărie să nu încerci să scoţi
din pot un jucător conservator care a făcut raise sau
re-raise pe bubble. Una este să te confrunţi cu un
jucător care face pe şeful mesei şi cu totul altceva
este să te confrunţi cu un jucător tight. Dacă un
jucător tight face un raise sau re-raise, AK-ul tău nu
valorează doi bani! Un re-raise înseamnă aproape sigur
AA sau KK. Cu ce altceva şi-ar risca un astfel de
jucător turneul într-un astfel de moment?
Exemplu de joc
pe bubble în MTT-uri
EXEMPLU
Mai sunt patru
locuri până la premiile în bani şi ai Ah 9h în cutoff la
o masă de 8 jucători, blind-urile şi ante-urile fiind
400/800/100 (CPR 2.000). Ai un stack de 14.800 de
jetoane, deci un CSI de 7,5. Un jucător tight-aggressive
(TAG) din UTG face un raise până la 2.800 având un stack
de 22.000. Ce ar trebui să faci? Fold. Un jucători
tight-aggressive a făcut raise din UTG şi nu eşti încă
disperat, având un CSI peste 7. A9s-u tău este probabil
în spate. Chiar dacă ai poziţie, cel mai bine este să
faci fold.
Mai sunt patru
locuri până la premiile în bani şi ai As 9h în buton,
blind-urile şi ante-urile fiind 400/800/100 şi având un
stack de 14.800. Jucătorul din cutoff face un raise până
la 2.400, având un stack de 18.000. Ce ar trebui să faci?
All-in! Nu ai o mână grozavă, dar jucătorul este într-o
poziţie tipică de furt de blind-uri şi va renunţa în
faţa unui all-in 90% din cazuri, pentru că, dacă pierde,
va avea extrem de puţine jetoane. Chiar dacă te plăteşte,
poţi totuşi câştiga. Combinaţia dintre fold equity şi
şansele de a câştiga mâna dacă eşti plătit fac din
această mutare una cu VE pozitiv.
Mai sunt patru
locuri până la locurile în bani. Eşti la o masă de 9
jucători cu Kc Qh în buton, blind-urile şi ante-urile
fiind 600/1200/200 (CPR 3600). Ai un stack de 52.000 de
jetoane, deci un CSI de 14,5. Un jucător din middle
position face raise până la 4.000, având un stack de
11.000. Ce ar trebui să faci? Fold. Nu eşti obligat la
pot, dar oponentul tău este, şi deci va plăti orice
re-raise. Nu ai fold equity şi ai probabil mâna mai
slabă. Caută o situaţie mai bună în care să-ţi
investeşti banii.
Mai sunt patru
locuri până la premiile în bani şi ai Kc Qh în buton,
blind-urile fiind 600/1200/200 şi având un stack de
52.000. Jucătorul din hijack face un raise până la 3.600
având un stack de 26.400. Jucătorul din cutoff face
call, având un stack de 31.000. Ce ar trebui să faci?
All-in! După cum am mai spus, NLHE nu este un joc pentru
ce slabi de inimă. Aceasta este situaţie ideală de a
încerca o astfel de manevră. Ambii jucători au destule
jetoane pentru a face fold şi pot ajunge în bani. Dacă
blind-urile fac fold şi dacă raiser-ul nu are o mână din
top 2% (JJ-AA sau AK) vei câştiga probabil un pot de
10.800 fără luptă. Uneori s-ar putea să fii plătit de o
pereche medie (66-TT) şi să te afli într-o cursă clasică,
având şanse de aproape 50% de a câştiga mâna. Chiar dacă
pierzi, mai ai jetoane rămase. Uneori vei da peste o
mână care te domină, precum AK. Chiar dacă acest lucru
se întâmplă, poţi avea noroc. Nu lăsa teama de cel mai
potrivnic scenariu posibil să te oprească de la jocul
corect.
Cum să faci un
call la un raise all-in pe bubble
După cum am spus, cei mai mulţi jucători
joacă mult prea tight când se apropie de bubble. Este
nevoie de un joc puţin mai tight, dar nu atât de mult pe
cât ai crede. Atunci când eşti în preajma fazei de
bubble, îţi sugerez să-şi măreşti cerinţele minime
pentru un call cu o categorie. Dacă în mod normal ai
face call cu o mână de Categoria 4, acum fă call doar cu
o mână de Categoria 3. Daci ai un stack peste medie şi
dacă trebuie să faci un call de cel puţin 80% din stack,
măreşte cu încă o categorie cerinţele pentru call.
Pentru că jucătorii sunt atât de timizi în a face
all-in-uri pe bubble este posibil să dai peste mâini mai
tari decât de obicei. În turneele foarte mari, fă aceste
ajustări şi pe bubble-ul care apare înaintea mesei
finale. În multe turnee mari, faza de bubble poate fi
chiar mai importantă decât cea de la intrarea în bani.
Acest lucru este în special adevărat în Evenimentul
Principal WSOP, pentru că apariţia la masa televizată
reprezintă o afacere în sine.
Cum să înveţi
din propriile greşeli
Cu toţii facem greşeli în turnee. În
fiecare turneu pe care joc iau decizii greşite. Pentru
a-mi continua evoluţia ca jucător de poker încerc să fiu
onest la sânge cu mine însumi în analiza de după turneu.
Dacă nu recunosc că am greşit şi dau vina pe 'ghinion'
sau încerc să-mi justific în vreun fel deciziile greşite,
nu fac decât să mă amăgesc pe mine însumi. Este
incredibil de greu să joci foarte bine şi cele mai multe
greşeli trec neobservate la momentul respectiv. Reţine-le
şi încearcă să nu le repeţi în viitor.
Greşelile pot fi de mai multe tipuri.
Într-un turneu pe care l-am terminat de curând pe locul
patru şi în care doar primii trei jucători erau plătiţi
am greşit pentru că nu am fost destul de atent la
structura de pariere. Primul loc valora $50.000, al
doilea $30.000 şi al treilea $20.000, în timp ce locul 4
nu lua nimic. Spre deosebire de cele mai multe turnee,
în acest caz diferenţa dintre locul 4 şi locul 3 era la
fel de mare ca la oricare altă etapă, şi de două ori mai
mare decât diferenţa dintre locurile 3 şi 2. Pe lângă
asta, era clar pentru toată masa că eu eram jucătorul
cel mai competent şi cu cea mai mare experienţă.
Structura de pariere şi ceilalţi factori ar fi trebuit
să mă convingă să mă asigur de locul 3 înainte de a
risca prea mult, dar, după cum am spus, am făcut o
greşeală.
Un jucător avea 50.000, ceilalţi doi
aveau câte 15.000, iar eu aveam 13.400. Blind-urile erau
400/800/100, deci costul unei runde de joc era de 1.600.
Aveam un CSI de peste 8 şi un stack mediu. La mâna în
care am fost eliminat aveam KQo în small blind, o mână
de Categoria 5.
Toată lumea a făcut fold până la mine şi
eu am făcut un raise până la 2.400. Jocul corect după
regulile prezentate în Kill Phil ar fi fost să fac
all-in. Nu am făcut acest lucru pentru că am crezut că
un raise mai mic va fi suficient şi că voi putea să-mi
domin adversarul postflop, pentru că aveam mai multă
experienţă în astfel de situaţii decât el. Big blindul,
un jucător TAG, a făcut re-raise până la 5.000. Un call
ar fi însemnat că sunt obligat să joc mâna până la capăt,
deci m-am gândit pentru o vreme înainte de a decide să
fac all-in. Menţionez că în această situaţie adversarul
meu are un call obligatoriu, datorită valorii pot odds,
deci all-in-ul meu nu avea practic niciun fel de fold
equity. M-a plătit cu dame şi lunga mea zi de joc s-a
sfârşit brusc şi trist. Aş putea să mă gândesc că am
avut ghinion, dar adevărul este că am greşit.
După turneu mi-am dat seama de eroarea
mea. Nu exista practic nicio mână cu care un adversar
tight-aggressive să fi făcut re-raise şi împotriva
căreia KQo să fi fost favorit. Cea mai bună situaţie
posibilă pentru mine era ca oponentul să aibă o pereche
JJ sau o altă mai mică, cu care ar fi fost favorit 6:5
împotriva mea. Aveam pot odds destul de bune împotriva
unor astfel de mâini pentru că potul era de 16.200
(1.600 + 2.000 +1.600 +11.000), iar call-ul era de
11.000, deci aproximativ 1,5:1. Dar celelalte mâini
posibile, şi anume AK, AQ, AA, KK şi QQ, erau favorite
într-o măsură mult mai mare. Împotriva unor alte mâini,
precum AJ sau AT, aş fi avut şanse de aproximativ 40%,
adică exact cât aveam nevoie conform valorii pot odds.
Matematica face ca decizia în acest caz
să fie una la limită, dar eroarea mea a fost mai mare
decât atât, dacă iau în considerare şi ceilalţi factori.
Dacă fac fold la re-raise, rămân cu un stack mediu cu
CSI 7, deci nu sunt într-un pericol iminent. Ceilalţi
jucători jucat foarte tight şi, dacă aş fi făcut fold,
aş fi avut destule ocazii de a acumula ceva jetoane.
Eram în mod evident cel mai agresiv jucător de la masă
şi faptul că le era teamă de mine era în avantajul meu.
Ţinând cont de imaginea mea la masă era foarte probabil
ca jucătorul TAG să aibă o mână foarte puternică dacă a
decis să îmi facă re-raise.
Nu trebuia să mă bazez doar pe pot odds.
Adăugând şi faptul că structura de pariere era relativ
liniară, un factor pe care nu l-am luat în considerare
la acel moment, eroarea mea devine foarte clară. De
obicei este bine să uiţi de bani şi să joci pentru
primul loc, dar în acest caz a fost o greşeală. Atunci
când există o confruntare all-in într-o astfel de
situaţie, VE-ul jucătorilor care nu sunt implicaţi în
mână creşte în mod dramatic. Acum îmi este clar că,
luând în considerare toţi aceşti factori, era un fold
clar.
Este foarte puţin probabil să repet
vreodată această greşeală. O privire sinceră asupra
modului în care ai jucat un turneu te va ajuta foarte
mult în viitor.
Rezumat Capitolul 19
1. Fii mai agresiv pe bubble atunci când scopul tău este
să termini pe un loc cât mai fruntaş.
2. Consideră stilul de joc al oponenţilor tăi. Poţi
să-ţi domini adversarii?
3. Observă modul în care decurge jocul la masa ta. Eşti
tu cel care dictează ritmul jocului?
4. Analizează-ţi greşelile şi învaţă din ele.
Pagina:
Cuprins
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28 |
