CARTE DESPRE POKER SCRISA DE LEE NELSON SI OFERITA GRATIS IN LIMBA ROMANA DE POKERSTARS.COM

CAPITOLUL 23 - Tell-uri şi citirea adversarilor

Îţi studiezi oponentul, încercând să afli informaţii preţioase. Flopul vine şi oponentul se uită repede în altă parte, după ce s-a uitat pentru o fracţiune de secundă la propriile jetoane. Tocmai ai dat de un 'tell' - un mod de comportament al oponentului prin care acesta îşi trădează intenţiile şi tăria mâinii. Bazându-te pe ce ai văzut, bănuieşti că are o mână foarte puternică. Şi aşa este, pentru că face un bet mare! Faptul că ai fost atent te-a ajutat foarte mult, pentru că ai reuşit să ieşi din pot fără să pierzi jetoane suplimentare.

Un tell este o informaţie specifică pe care un oponent ţi-o oferă fără intenţie cu privire la tăria mâinii sale. Trebuie totuşi să fii atent! Tell-urile sunt de multe ori foarte exacte atunci când sunt făcute de jucătorii amatori, dar dacă sunt făcute de jucători profesionişti este posibil să fie doar o încercare de a te înşela. Tell-urile sunt uneori folositoare şi trebuie să fii conştient de ele, dar nu este bine să te bazezi în totalitate pe ele.

Citirea adversarului este ceva diferit. Atunci când îţi citeşti adversarul aduni mai multe informaţii din mai multe direcţii pentru a-ţi crea o imagine corectă despre acesta. Practic toţi jucătorii foarte buni pot sintetiza modul în care ai jucat mâini din trecut, modul în care pariezi, conversaţii pe care le-au auzit şi multe alte lucruri pentru a-şi forma o părere despre modul în care joci şi pentru a acţiona în consecinţă. Se observă deci că citirea adversarului este mai mult o artă şi nu o ştiinţă şi este nevoie de foarte multă experienţă pentru a deveni un expert în aşa ceva.

Acum ceva timp, jucam într-un eveniment din Zealand Championship. În cea de-a doua zi, am jucat o mână foarte interesantă. Eram în small blind cu blind-uri 400/800/100. Aveam un stack de aproximativ 45.000, deci un CSI de 22,5, astfel că nu eram presat de nimic. Oponentul meu avea mai multe jetoane decât mine. Toată lumea a făcut fold până la mine şi eu am făcut limp cu Ts 8h. Oponentul, un jucător foarte agresiv pe care îl ştiu destul de bine, a făcut check.

Flop a fost Qc Tc 8c. Aveam bottom 2-pair, dar pe masă erau 3 cărţi de aceeaşi culoare şi eu nu aveam nicio treflă. Am pariat 1.200 în potul de 2.400, iar oponentul meu a făcut rapid un raise până la 3.600. Ce puteam face? După părerea mea nu avea o culoare. Am ajuns la această părere fără să mă gândesc în mod conştient la toate informaţiile pe care le aveam la dispoziţie, ci pur şi simplu l-am citit ca neavând o culoare. În aceast bătălie pentru blind-uri, oponentul meu ar fi făcut raise preflop cu orice pereche, orice as, cei mai mulţi popi şi, deci, era puţin probabil să aibă un set sau să aibă asul sau popa de treflă. De asemenea, ar fi făcut raise pre-flop cu QT şi probabil şi cu Q8, o mână peste medie. Dacă avea o culoare care nu includea asul sau popa de treflă, ştiind cu cine am de-a face, raise-ul de pe flop ar fi fost mai mare de 2.400. Dacă nu avea o culoare, un set sau 2 perechi, ce ar fi putut avea? Cel mai probabil era top pair, cu sau fără o treflă, sau doar un draw. Mâini precum Qh5c, Td9c, Jc3h sau ceva similar. Am decis că am o mână mai bună decât a sa.

Ştiind că oponentul folosea foarte mult conceptul de fold equity, am decis să fac un re-raise destul de mare pentru a-i arăta că eram dispus să pun tot stack-ul în joc şi să-i arăt că nu avea fold equity. Am făcut deci un re-raise până la 15.000. Dacă ar fi plătit şi turnul ar fi fost orice în afară de o treflă aş fi făcut all-in. Spre surprinderea mea, a făcut all-in. Chiar şi fiind ameninţat cu eliminarea eram încrezător că nu are o culoare, o chintă sau un set, cu toate că mă gândeam cu grijă la Q8. Dacă nu avea exact această mână, eram sigur că aveam o mână mai bună, deci am plătit. A întors Jc7d, adică un draw la culoare şi un draw la chintă în gaură, adică 12 outs. Eram favorit 55%/45% pentru a deveni unul dintre liderii turneului când mai erau doar 25 de jucători rămaşi. Pe turn a venit un 3h şi acum eram favorit 4:1 dar riverul a venit 2c şi am pierdut mâna. Ghinion! Chiar şi atunci când îţi citeşti bine adversarul poţi pierde. Ăsta e pokerul!

Un tell este mult mai specific. Un tell presupune observarea unui semn distinct care indică ori o mână puternică, ori o mână slabă. De multe ori, dar nu tot timpul, acest semn poate fi creat în mod intenţionat pentru a convinge un oponent să ia o anumită acţiune. De exemplu, un jucător ar putea să arunce cu putere jetoane în pot pentru a te convinge că are o mână puternică, dar de fapt face un bluff (vezi Tell-uri live mai jos).

Live sau online, unul dintre cele mai importante aspecte atunci când încerci să-ţi dai seama ce poate avea este să te gândeşti la modul în care a pariat până acum – au sens acţiunile sale? Încearcă să-ţi spună ceva? Acţiunea de acum se înscrie în contextul acţiunilor de până acum? Dacă nu, ar trebui să înclini spre un call. Dacă da ar trebui să înclini spre fold, cu toate că s-ar putea să ai nevoie de motive suplimentare pentru a te convinge să faci fold.

Una dintre metodele de a observa modul de gândire al oponentului tău este să vezi cum a jucat mâinile în care a arătat ce cărţi avea. La PokerStars poţi afla foarte repede ce cărţi avea un oponent care a pierdut la showdown, dând click pe tava dealerului şi apoi pe Istoric Mâini. Uită-te la acţiunile pe care le-a luat de-a lungul mâinii şi vezi cum a jucat. Ia apoi notiţe. Aceste informaţii te vor ajuta mai târziu să poţi lua o decizie mai bună împotriva lui.

Tell-uri online

Online nu te poţi uita să vezi dacă adversarului îi tremură mâna, dacă are mâinile încrucişate sau dacă aruncă priviri fugare la pot, dar există unele lucruri pe care le poţi observa. Cel mai simplu lucru este timpul necesar pentru a lua o decizie. Desigur, nu ştim exact care este motivul pentru care oponentul ia o pauză lungă înainte de a lua o decizie, dar de cele mai multe ori o astfel de pauză are legătură cu modul în care s-a desfăşurat acţiunea până la momentul respectiv. Dacă un jucători să gândeşte mult timp şi apoi face check este foarte probabil să aibă o mână slabă şi vrea să vadă o altă carte gratis, sperând să te facă să crezi că s-a gândit să facă bet. Nu îi da satisfacţie. Fă un bet!

Dacă un jucător se gândeşte foarte mult şi apoi face un bet, fii foarte precaut! De multe ori are o mână foarte puternică şi doar se preface că avea nevoie de timp de gândire. Poate s-a gândit la un bet pe care să-l plăteşti. Cel mai probabil este, însă, că doar juca teatru, sperând să creeze impresia de slăbiciune. Asta este una dintre situaţiile în care este foarte bine să iei notiţe. Poate nu eşti sigur de acest lucru prima sau a doua oară când observi un astfel de comportament, dar dacă a treia oară se întâmplă la fel este foarte posibil că ai dat de un tell foarte important.

Un jucător online foarte cunoscut, al cărui nume nu îl voi dezvălui, aşteaptă foarte mult timp înainte de a lua o decizie atunci când are o mână foarte puternică, iar apoi face un raise mare. De fiecare dată când a fost plătit, a arătat o mână foarte puternică. Cei mai mulţi amatori acţionează foarte rapid atât cu mâinile tari, cât şi cu cele slabe, dar se gândesc atunci când nu ştiu ce acţiune să ia cu o mână de tărie medie.

Jucătorii profesionişti sunt mai greu de citit, dar cei mai mulţi încearcă să ia fiecare decizie după acelaşi timp de gândire, ca Chris “Jesus” Ferguson. Împotriva amatorilor ar putea încerca diferite strategii luând fie decizii rapide şi lente, în funcţie de situaţie şi de scop. Alte lucruri de ţinut minte: poziţia are o importanţă vitală. Tu ai fi plătit cu mâna lui din poziţia lui?

Un indiciu asupra cunoştinţelor pokeristice ale unui oponent este dat de modul în care joacă în funcţie de pot odds. A stat pe gânduri înainte de a plăti cu o mână în care oponentul avea şanse de 10:1 când potul îi oferea doar 4:1? Dacă nu, de ce? De cele mai multe ori, acest lucru înseamnă că nu are o înţelegere bună a conceptului de pot odds şi se ia după inspiraţie. Până la urmă, fiecare situaţie este 50-50 pentru el – va câştiga sau va pierde. Ia notiţe despre aceşti jucători slabi.

Apoi încearcă să-ţi dai seama dacă înţelege conceptul de pot odds. Ia decizii bazate pe acest concept? Plăteşte un draw fără a avea pot odds atunci când oponentul este all-in (deci nu mai este cazul pentru implied odds)? Dacă un oponent îşi loveşte draw-ul şi face all-in, îl plăteşte? Aceste tendinţe te pot ajuta să câştigi un pot mare mai târziu.

Frecvenţa cu care se implică în poturi este şi ea foarte importantă. Dacă oponentul tău joacă 80% din mâini înseamnă că joacă foarte mult mâini slabe, precum 9c 7h. Ai putea să întinzi o capcană unui astfel de jucător, în special dacă joacă prea agresiv postflop. Fii foarte atent cum joacă acest tip de jucător draw-urile şi gândeşte-te cum ai putea beneficia de acest lucru. Un bet cu un număr ciudat de jetoane care arată impozant poate fi un alt tell important. Un astfel de exemplu ar putea fi un bet de $99 (un stack cu 3 jetoane de $25, 4 jetoane de $5 şi 4 jetoane de $1). Ideea de bază este că mulţi jucători par să plătească mai uşor un bet care pare mai mic decât unul care pare mai mare, şi un bet care este format dintr-un stack mai mare, cum ar fi cel de $99, pare mai ameninţător decât unul de $100, care e format dintr-un singur jeton.

Tell-uri live

Atunci când îţi poţi studia oponenţii pe viu, ai acces la multe informaţii care nu-ţi sunt disponibile online. Jucătorii trebuie să se uite acum la flop fără nicio emoţie, să pună jetoanele fizic în pot în loc să facă un click de mouse şi să fie nevoiţi să stea faţă în faţă cu jucătorul pe care încearcă să-l bluffeze. Schimbări în poziţia corpului, expresii ale feţei, modul în care se joacă cu jetoanele şi mişcări ale ochilor sunt vizibile tuturor. Ştiind că sunt observaţi cu atenţie, mulţi jucători încearcă să-şi ascundă intenţiile comportându-se, fără să-şi dea seama, într-un mod invers faţă de tăria reală a mâinii lor.

Tell-ul clasic poate fi descris foarte simplu - un jucător care vrea să pară slab este de fapt foarte puternic şi un adversar care vrea să pară puternic este de fapt slab. Ce înseamnă asta? De exemplu, jucătorii care par să nu-şi dea seama că este rândul lor să acţioneze - se uită la TV, comandă băuturi, nu fac un bet în mod corect sau par mai interesaţi de ce se întâmplă în afara jocului - au de obicei o mână extrem de puternică, mai ales dacă iau o pauză de la ceea ce făceau pentru a paria. Pe de altă parte dacă cineva se uită intens la tine, aruncă jetoanele în pot într-un mod agresiv sau vorbeşte cu altcineva de la masa probabil că nu vrea să fie plătit. Mike Caro a scris o carte excelentă despre tell-uri, care conţine şi poze. Tell-urile şi tell-urile inverse sunt discutate atât în Kill Phil, cât şi în Kill Everyone. (Vezi anexele pentru lecturi recomandate).

Alte tell-uri comune care pot fi întâlnite la jucătorii neexperimentaţi: se pregătesc să arunce cărţile înainte de a le veni rândul, se uită intens la flop dacă nu au fost ajutaţi sau se uită la jetoanele lor după ce au văzut un flop care le este pe plac. Acestea sunt atât de comune şi atât de importante, încât fiecare merită o discuţie separată.

Când se pregătesc să facă fold înainte de a le veni rândul

Mulţi jucători începători sunt foarte nerăbdători să vadă ce mână au primit. Dacă nu este o mână de jucat îşi pierd imediat interesul şi se pregătesc să facă fold. Dacă eşti cu câteva locuri înaintea butonului şi observi câţiva jucători care se pregătesc să facă fold ai putea încerca să faci un raise pentru a fura blind-urile. Pentru a evita să faci tu însuţi acest tell, uită-te la mâna pe care ai primit-o doar atunci când e rândul tău. În acest fel, vei putea să studiezi reacţiile celorlalţi jucători în momentul în care se uită la cărţi şi să strângi informaţii preţioase.

Atunci când se uită intens la flop

Jucătorii neexperimentaţi care se uită intens la flop în general nu au fost ajutaţi deloc de cărţile de pe masă. Atunci când flopul îi ajută, se uită, de obicei, în altă parte. Fii atent la acest comportament atunci când nu eşti implicat într-o mână, comparând reacţiile oponenţilor la flop cu acţiunile pe care le iau şi cu cărţile pe care le arată. Dacă observi o astfel de tendinţă, se poate dovedi extrem de folositoare. Este ca şi cum ţi-ar spune exact ce au în mână şi cât de mult le place flopul.

Atunci când se uită la jetoane

Oponenţii care se uită fugitiv la jetoanele lor se pregătesc să facă un bet pentru că le place mâna pe care o au. Poţi folosi acest tell spre beneficiul tău în mai multe moduri. De exemplu, dacă ai o mână mediocră, poţi face fold fără să te mai gândeşti. Dacă ai o mână foarte puternică şi vrei să ţi se facă raise, fă un limp. Oponentul va face de obicei raise şi apoi îi poţi face re-raise.

Un corolar al acestui tell este denumit “loading up.” Unii jucători îşi aşează jetoanele cu care au de gând să facă bet în avans. Dacă vezi un jucător că face acest lucru, e ca şi cum l-ai fi văzut că se uită la jetoanele sale. Este bine să ai o confirmare a acestui tell înainte de a te baza pe el, pentru că unii jucători profesionişti vor folosi acest tell pentru a te convinge să nu pariezi.

Atunci când joci cu jucători profesionişti este bine să nu te bazezi prea mult pe tell-uri. Aceştia îşi cunosc bine meseria şi, la fel cum antrenorul unei echipe de baseball poate face semnale false către jucătorii săi, jucătorii de poker pot face tell-uri false în mod intenţionat, în funcţie de modul în care vor să reacţionezi. Acum câţiva ani, jucam într-un turneu de mese de 6 jucători. Ben Roberts, un bun jucător profesionist din U.K., era în buton şi îşi ţinea cărţile în mână într-o poziţie clasică care indica un fold. Pentru că toată lumea a făcut fold până la el, s-a răzgândit şi a făcut un raise. Se părea că voia să facă fold şi a ales să facă raise încercând să fure blind-urile pentru că toată lumea făcuse fold până la el. Eram în big blind şi am decis să nu cedez. La finalul mâinii mi-a arătat că avea aşi! Am fost păcălit complet.

La Aussie Millions în 2007, când mai erau 36 de jucători din cei 700 care începuseră turneul, următoarea mână a avut loc. Am făcut raise din middle-position cu Kc 9c şi am fost plătit de Gus Hansen în big blind. Flopul avea două dame şi două trefle. Gus a făcut check şi eu am făcut un mic bet de 25.000, cam 35% din pot. Gus a făcut apoi un raise până la 75.000. Când a făcut raise-ul, am observat că mâinile îi tremurau vizibil. Un mic tremur al mâinii poate indica două lucruri diferite. La jucătorii neexperimentaţi poate indica o mână foarte puternică, pentru că nu-şi pot ascunde emoţia. De obicei, însă, indică nervozitatea provocată de un bluff. Gus este un jucător profesionist şi nu puteam să mă gândesc că acel tremur era provocat de emoţia unei mâini foarte bune, dar eram convins că nu juca teatru. Deci am decis că era destul de probabil că face un bluff. Aveam un draw bun la culoare şi am decis să fac all-in. Gus m-a plătit instant cu Ac Qs! Am citit acel tremur total greşit şi astfel am fost eliminat din turneu.

Rezumat Capitolul 23
1. Un tell este o reacţie specifică; citirea unui adversar implică însă mult mai multe informaţii.
2. O întârziere a unui bet sugerează o mână puternică, iar o întârziere a unui check sugerează o mână slabă.
3. Când un jucător se comportă ca şi cum ar fi slab are de multe ori o mână tare, iar când se comportă ca şi cum ar fi tare are o mână slabă.

Pagina: Cuprins 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28


Aboneaza-te la NEWSLETTER