|
CARTE DESPRE POKER SCRISA DE LEE NELSON SI OFERITA GRATIS IN LIMBA ROMANA
DE POKERSTARS.COM
CAPITOLUL 9 - Cum să baţi turneele SNG de $20
Acum vom începe să jucăm cu adevărat mai
mult poker. Dacă ai ajuns până aici, ar trebui să ai
câteva sute de turnee jucate. Ai jucat tight, dar ai
văzut foarte multe situaţii diferite şi foarte multe
tipuri de jucători. Acum ar trebui să fii îndeajuns de
experimentat pentru a putea juca mai multe mâini în
primele niveluri. Dar, la început, trebuie să prezentăm
câteva concepte noi.
CPR şi CSI
Mai devreme evaluam mărimea stack-ului
în funcţie de numărul de big blind-uri. Dar acest lucru
ignoră ante-urile, atunci când acestea apar în joc.
Pentru a fi mai precişi, de acum vom folosi două numere
importante: cost-per-rundă (CPR) şi chip-status-index
(CSI).
Cum se calculează CPR: CPR-ul,
descris prima dată în Kill Phil de Blair Rodman şi de
mine, reprezintă numărul de jetoane pe care trebuie să
le investeşti pentru a juca o rundă întreagă, când
butonul face o rundă completă în jurul mesei. Este
totalul blind-urilor şi al alte-urilor (dacă acestea
există). Te poţi gândi la acest număr şi ca numărul de
jetoane din pot înainte ca cineva să ia vreo decizie
preflop. De exemplu, dacă nu există ante-uri şi blind-urile
sunt 25/50, CPR-ul este 75. Dacă blind-urile sunt
75/150, CPR-ul este 225.
Referitor la ante, trebuie să ţii cont
de numărul total de ante-uri, deci înmulţeşte valoarea
ante-ului cu numărul de jucători şi adaugă acest număr
la blind-uri. Deci dacă mai sunt patru jucători, blind-urile
fiind 100/200 cu ante 25, CPR-ul este 100+ 200 + (4 x
25) = 400.
Cum se calculează CSI: CSI-ul,
definit de Blair şi de mine, se calculează ca fiind
numărul de jetoane din stack împărţit la CPR. Nu este
nevoie de precizie foarte mare, o aproximaţie este bună
de cele mai multe ori. De exemplu, dacă CPR-ul este 150
şi ai 1.085 de jetoane, nu ai nevoie să ştii că ai un
CSI de 7,23. E destul să ştii că este puţin peste 7. Vom
folosi CSI-ul de acum înainte pentru a estima mărimea
stack-ului. Este folositor să menţionăm că, dacă nu sunt
ante-uri, CSI-ul este egal cu 2/3 din numărul de big
blind-uri din stack.
Regula 5/10:
Acum, că ştii ceva mai mult poker, poţi
renunţa la regula 2/10 şi să foloseşti regula 5/10.
Această regulă, concepută de jucătorul profesionist Bob
Ciaffone, se aplică perechilor mici şi medii, precum şi
la suited connectors. Nu se aplică însă la suited 1
gappers (cărţi de aceeaşi culoare şi cu diferenţă de 2
între ranguri).
Regula spune că poţi face întotdeauna
call cu astfel de mâini dacă nu investeşti peste 5% din
stack şi să faci întotdeauna fold dacă investeşti peste
10% din stack. Între 5% şi 10% ar trebui să faci call
sau fold în funcţie de alţi factori.
Dacă ai poziţie şi ai o pereche medie
bună (77-99), dacă apreciezi că adversarul este foarte
slab, poţi face call cu cel mult 10% din stack-ul tău.
De exemplu, dacă ai 7h 6h în early position, fii
pregătit să rişti 5% din stack, dar având aceeaşi mână
în cutoff sau în buton poţi risca până la 10%.
Ţine minte întotdeauna atunci când
evaluezi aceste procentaje că trebuie să calculezi
costul unui call în relaţie cu cel mai mic stack dintre
stack-ul tău şi al oponentului. Dacă oponentul tău
pariază 150 dintr-un stack de 1.000 şi tu ai 5c 5s cu un
stack de 3,000, chiar dacă bet-ul său reprezintă doar 5%
din stack-ul tău, nu poţi face call, pentru că acest
call reprezintă 15% din stack-ul oponentului şi nu ai
implied odds destul de mari pentru un set. Pentru că
eşti expus unui re-raise atunci când intri într-un pot
din early position, îţi recomand să joci precaut
perechile mici şi suited connectors. Dacă ai destule
jetoane pentru a face un raise conform regulii 5/10, fă-l.
Dar fă fold la un re-raise. Dacă ai destule jetoane doar
pentru a face un limp conform regulii, este mai bine să
faci fold şi să îţi păstrezi jetoanele pentru un raise.
Agresivitatea este de preferat unui joc pasiv.
Regula 3/6:
Această regulă se aplică mâinilor care
conţin cărţi de aceeaşi culoare, dar care nu sunt
consecutive şi aşilor însoţiţi de cărţi de aceeaşi
culoare. Mâini precum Td 8d, As 3s şi 9c 6c cad în
această categorie. Cu aceste mâini, poţi plăti
întotdeauna un raise dacă acesta reprezintă cel mult 3%
din stack, dar ar trebui să faci fold tot timpul dacă te
costă peste 6% din stack. Între aceste două valori
trebuie să iei în considerare alţi factori. Evită să
joci astfel de mâini din early position. Dacă ai poziţie
bună şi ai un Axs sau un suited 1-gapper, poţi pune la
bătaie până la 6% din stack. Dacă, însă, ai suited
2-gappers, nu e bine să pui în joc mai mult de 3%.
Cărţile de tip suited connectors sunt
mai dificil de jucat decât perechile mici pe flop. Dacă
le eviţi complet pe parcursul primelor 3 niveluri vei
pierde foarte puţin în VE şi nu te vei confrunta cu
decizii grele. Cunosc un jucător expert de SNG-uri care
joacă până la 10 turnee în acelaşi timp, la mize între
$200 şi $500, care nu joacă niciodată suited connectors
în nivelurile de start, chiar dacă face push cu astfel
de cărţi pe finalul unui turneu. Echitatea foarte mică
la care renunţă în acest mod este pe deplin compensată
de faptul că nu trebuie să ia decizii dificile după
flop, jucând atât de multe jocuri simultan.
Concluzia: Se poate să joci suited
connectors folosind regula 3/6, mai ales ca un
antrenament pentru MTT-uri, dar la fel de bine poţi să
nu le joci deloc, mai ales dacă joci mai multe SNG-uri
simultan, o opţiune la care vom reveni mai târziu.
Reverse Implied
Odds
În Capitolul 4, am definit conceptul de
implied odds drept suma de bani pe care estimezi că o
poţi câştiga dacă îţi completezi un draw. Asta presupune
că nu vei mai plăti niciun ban dacă draw-ul nu s-a
concretizat. Cealaltă faţă a monedei se numeşte “reverse
implied odds.” Acest concept se aplică atunci când ai o
mână completată, dar ai draw-uri împotriva ta. În acest
caz, este posibil să pui bani suplimentari în pot din
poziţia de pierzător. De asemenea, se aplică şi atunci
când este posibil să fii dominat şi vei plăti mai multe
bet-uri pentru a vedea dacă ai carte mai bună sau nu.
EXEMPLU
¶ Toţi au câte 1.500 de jetoane şi blind-urile sunt
10/20. Un jucător în middle position face raise până la
60. Small blindul face call şi la fel faci şi tu cu As
5s. Flopul este 7h Td Ac. Potul este 180.
¶ Atât tu, cât şi small blindul, faceţi check. Raiserul
face un bet de 90 şi small blindul face fold. Acum ai
pot odds de 3:1, deci la prima vedere pare că ai nevoie
doar de 25% şanse de a câştiga mâna pentru a putea face
un call corect. Ar putea avea o mână mai slabă ca a ta,
cum ar fi o pereche de zecari sau altă pereche. Problema
este că acum ai reverse implied odds. Este foarte
improbabil să faci o mână mai bună şi trebuie să te
gândeşti nu doar la acest bet, ci şi la posibilele bet-uri
de pe turn şi river. Ai de gând să plăteşti şi acele
bet-uri? Această mână poate deveni extrem de
costisitoare. Trebuie menţionat că dacă nu se mai putea
face niciun bet şi dacă bet-ul lui de 90 ar fi fost
all-in, ai fi putut plăti pentru că ai nevoie de doar
25% şanse de câştig pentru a ieşi pe zero.
Nivelurile 1-3
Pe lângă calluri cu mâini speculative,
acum poţi să joci mai des preflop. Recomand următoarea
strategie atât timp cât ai un CSI de cel puţin 20.
Dacă toată
lumea a făcut fold până la tine:
Observaţii:
Dacă eşti într-o poziţie din care uneori
faci raise şi alteori limp, ar trebui să faci din când
în când invers, pentru a-ţi deghiza mâna. Dacă faci
uneori limp cu mâinile cu care faci raise şi alteori
faci raise cu mâinile cu care faci limp, vei fi mult mai
greu de citit de către oponenţi. Dacă joci cu adversari
foarte agresivi nu mai fă limp din early şi middle
position. De obicei este bine să faci fold cu aceste
mâini, dar uneori poţi face raise.
Dacă cineva
face limp înaintea ta:
Observaţii:
După cineva a făcut limp, ar trebui să
joci mai direct. Ocazional este bine să-ţi variezi
strategia, făcând uneori raise şi alteori limp, dar mult
mai puţin, comparativ cu cazurile în care eşti primul
jucător care intră în pot. Din cauza acestor schimbări
ale jocului preflop, te vei găsi în mai multe situaţii
neclare postflop, unde vei avea mai multe şanse de a-ţi
juca draw-urile. Te sfătuiesc să-ţi joci draw-urile
atunci când ai pot odds bune, dar continuă să stai
departe de mâini mediocre care nu se pot îmbunătăţi prea
mult. Tot timpul trebuie să ştii cât de bine stai şi nu
să te întrebi dacă mâna ta este mai bună decât a
adversarului sau nu.
Să spunem că flopul este Qs 7h 6s şi
oponentul pariază jumătate de pot. În acest caz prefer
să am o mână precum 9s 5s decât Ad 7d, chiar dacă este
mai probabil ca middle pair să fie mâna mai bună. Cu
prima mână ştiu exact unde mă aflu şi am implied odds de
partea mea. Cu middle pair, însă, voi fi într-o poziţie
nesigură, având doar 5 outs pentru a face o mână mai
bună. Aceasta este o situaţie în care am doar reverse
implied odds şi, în afara cazului în care unul din noi
doi are un stack foarte mic, voi face fold cu middle
pair.
În primele niveluri joacă doar mâini
bune (top pair cu kicker bun sau mai bine) şi draw-uri
bune. Mâinile marginale fără draw-uri bune trebuie
abandonate. Pur şi simplu nu există niciun motiv pentru
a încerca să afli dacă mâna ta este bună sau nu. Mai
aşteaptă. Joacă mâinile bune agresiv şi joacă draw-urile
bune atunci când ai pot odds (sau implied odds) bune. De
asemenea, poţi face un semibluff pariindu-ţi draw-urile.
Această tactică poartă numele de “semibluff” pentru că
poţi câştiga potul în două moduri:
1. Oponentul poate face fold.
2. Îţi poţi completa draw-ul şi vei câştiga potul la
showdown.
Un bluff normal fără prea multe şanse
pentru mână de a se îmbunătăţi (sau orice bluff pe
river) poate câştiga potul doar prin prima modalitate.
Eu îţi recomand să încerci ocazional semi-bluff-uri şi
să faci foarte rar bluff-uri pur (bluff-uri cu care vei
pierde în mod sigur dacă eşti plătit).
EXEMPLU
¶ Blind-urile sunt 10/20 şi toată lumea
are câte 1.500. Eşti în buton cu As 5s. Doi jucători fac
limp în faţa ta şi tu faci la fel. Small blind-ul face
un mic raise până la 60 şi ambii limper-i fac call. Faci
şi tu la fel, pentru că ai pot odds de 5,5:1 şi ai
implied odds foarte bune. Potul este acum de 260 şi
flopul este Ks Qd 4s. Small blindul pariază 120 şi ambii
limper-i fac fold. Tu faci call. Oponentul a pariat mai
puţin de jumătate de pot. Când am un draw şi am pot odds
bune împotriva unui jucător slab sau mediu, fac de
obicei doar call şi un încerc un raise cu un semi-bluff.
Potul este acum de 500 şi turnul este 7c. Small blindul
face check. Iată şansa ta de a încerca un semi-bluff.
Oponentul nu a arătat prea multă forţă şi, cu toate că
ar putea avea o mână foarte bună, precum KK sau QQ, este
mult mai probabil să aibă o mână marginală, precum AJ,
Qh Jh, JJ, TT sau 99. Dacă avea AA, AK sau AQ ar fi
pariat, cel mai probabil, ceva mai mult pe flop. Cel mai
bun moment pentru a face un semibluff, este atunci când
oponentul are ori o mână foarte bună, ori una foarte
slabă, dar nu atunci când are o mână medie, cum ar fi
AA, AK sau AQ în acest exemplu. Un bet bun în această
situaţie este probabil de 70% din pot; nu este necesar
să pariezi mai mult pentru că nu eşti îngrijorat ca
oponentul să aibă cumva un draw la culoare (ai draw-ul
la cea mai bună culoare posibilă) şi cele mai multe
draw-uri posibile în acest caz speră la o singură carte.
Cu toate astea, n-ar trebui nici să pariezi mai puţin,
pentru că un bet mic poate părea destul de ciudat pentru
a-l face pe oponent să plătească din curiozitate cu o
mână precum JJ. Faci un bet de 350 şi oponentul face
fold. Semiblufful tău a mers. Chiar dacă ar fi plătit,
aveai 9 outs pentru o mână imbatabilă pe river.
¶
Blind-urile sunt 10/20 şi toată lumea are câte 1.500.
Eşti în cutoff cu As 5s. Doi jucători fac limp în faţa
ta şi tu faci la fel. De această dată, butonul face un
raise până la 100. Ambii limper-i plătesc. Acum ai pot
odds de doar 4,4:1, dar poţi totuşi să plăteşti, chiar
dacă nu ai poziţie asupra raiser-ului, pentru că stack-urile
sunt destul de mari şi pentru că ai implied odds. Potul
este 430 şi flopul vine Ks Qd 4s. Un limper face check,
iar celălalt face un bet de 200. Aici ar trebui să faci
fold cu draw-ul tău, chiar dacă bet-ul a fost de mai
puţin de jumătate din pot. Raiser-ul pre-flop este în
spatele tău şi există o probabilitate destul de mare de
a-ţi face raise dacă plăteşti. Această probabilitate de
a-ţi face raise îţi reduce în mod semnificativ factorul
implied odds şi astfel acest draw devine unul slab.
Flopul a fost bun pentru tine, dar situaţia s-a
dezvoltat într-un mod nefavorabil ţie. O situaţie mult
mai comună este ca toată lumea să facă check până la
raiser, dându-ţi astfel posibilitatea de a vedea ce vor
face limper-ii înainte de a acţiona tu însuţi.
Nivelul 4 sau
mai sus (cel puţin 5 jucători rămaşi)
La nivelul 4 şi mai sus, CSI-ul tău va
fi foarte rar peste 20. Şi în cazurile în care vei avea
un CSI peste 20, nu vei avea aproape niciodată un
oponent care să aibă şi el un CSI de peste 20, deci
trebuie să foloseşti o strategie de short stack. Asta
înseamnă că nu mai poţi face limp, pentru că devine prea
costisitor să plăteşti un big blind. Pe lângă asta,
blind-urile sunt mult mai mari şi merită să încerci să
le furi, fapt care are o importanţă mai mare celui de a
vedea un flop ieftin. Întoarce-te la strategie de tip
raise-sau-fold pe care ai folosit-o în jocurile de $10.
Ultimii patru jucători – Bubble
Joacă la fel ca în jocurile de $10, dar
acum voi introduce conceptul de echitate, uneori denumit
premiu VE sau $VE. Echitatea reprezintă practic valoarea
factorului Expected Value
din fondul de premiere care ţi se cuvine, sau valoarea
medie a premiului pe care te aştepţi săl câştigi.
Această echitate depinde atât de stack-ul tău, cât şi de
stack-ul celorlalţi jucători din
turneu. La începutul turneului, 9 jucători au pus
fiecare câte $20 pentru a crea un fond de premiere de
$180. Dacă fiecare începe turneul cu 1.500 de jetoane şi
fiecare are acelaşi nivel
de cunoştinţe, echitatea ta este de $20. Spre finalul
turneului, dacă au mai rămas doar 4 jucători şi tu ai
stack-ul cel mai mic (tot 1.500 de jetoane), echitatea
ta este în acest moment
de peste $20. Chiar dacă ai stack-ul cel mai mic, ai
destule şanse de a supravieţui şi de a ajunge în bani.
Acum imaginează-ţi că mai sunt 3 jucători în turneu şi
ai tot 1.500 de jetoane. Acum echitatea ta este de peste
$36, pentru că eşti asigurat de premiul pentru locul 3
(care acordă 20% din
fondul de premiere) şi ai şansa de a termina şi mai sus.
Echitatea pe care o poţi acumula în turnee nefăcând
nimic şi lăsându-i pe ceilalţi jucători să se elimine
unii pe alţii este foarte des şi foarte mult
subapreciată. Trebuie să iei decizii în funcţie de
VE-ul premiilor şi nu în funcţie de VE-ul jetoanelor. Ce
contează este câţi dolari ai la final, nu câte jetoane
aveai la un moment dat.
O anomalie a turneelor este faptul că jetoanele nu au
valoare constantă. Valoarea jetoanelorurmează o evoluţie
non-lineară, deci fiecare jeton pe care îl câştigi
valorează mai puţin decât
jetonul câştigat înaintea acestuia.
Această non-linearitate există pentru că
într-un turneu sunt plătite mai multe locuri. Dacă
ajungi să câştigi turneul, nu vei primi întregul fond de
premiere. De aceea EV-ul premiilor nu
este determinat doar de stack-ul tău, ci şi de stack-ul
celorlalţi jucători din turneu. Când cineva este
eliminat din turneu, EV-ul premiului tău creşte, chiar
dacă nu ai câştigat niciun jeton.
Ceea ce este foarte bine. Această non-linearitate devine
din ce în ce mai pronunţată pe măsură ce te apropii de
bubble. Asta înseamnă că o dublare a numărului de
jetoane se
traduce în mult mai puţin de o dublare a EV-ul premiului
tău, şi astfel nu te poţi baza doar pe pot odds pentru a
lua o decizie - trebuie să fii întotdeauna mai
conservativ decât ţi-o dictează
factorul pot odds.
Este posibil ca o anumită situaţie pe
bubble să aibă EV pozitiv din punctul de vedere al
jetoanelor, dar să aibă un EV negativ din punctul de
vedere al premiilor; iar EV-ul premiului este tot ce
contează. De aceea, trebuie să faci call mult mai tight
atunci când eşti pe bubble sau când te apropii de
bubble, în special atunci când ai un stack mediu, pentru
că un stack mediu suferă de cea mai mare non-linearitate.
Pentru o analiză detaliată a echităţii premiilor unui
turneu, a efectului de bubble şi a modului în care
structura de premiere îţi influenţează deciziile poţi
consulta cartea mea, Kill Everyone. Îţi va oferi
informaţii detaliate şi strategii nu doar pentru turnee
SNG, ci şi pentru turnee multitable şi pentru sateliţi.
Ultimii trei jucători rămaşi
Nicio schimbare.
Jocul heads-up
Nicio schimbare.
Rezumat
Capitolul 9
1. Atunci când ai un CIS de minim 20 poţi face limp cu
mai multe mâini decât înainte. Uneori poţi face opusul
acţiunii pe care o faci de obicei. Acest lucru te ajută
să-ţi ascunzi valoarea mâinii şi te face mult mai greu
de citit.
2. Foloseşte regula 3/6 pentru a plăti raise-uri cu
suited connectors şi regula 5/10 pentru a plăti cu
perechi.
3. Fii atent la reverse implied odds (aplicabilitatea
fiind mai mare atunci când ai o mână completată - deci
nu un draw - într-un pot care este relativ mic
comparativ cu stack-urile rămase în joc).
4. Ocazional poţi face un semibluff cu un draw.
5. Jetoanele dintr-un turneu au o valoare non-lineară,
deci fiecare jeton pe care îl câştigi valorează mai
puţin decât cel pe care l-ai câştigat anterior. Toate
deciziile tale trebuie să se bazeze pe EV-ul premiilor
şi nu pe EV-ul jetoanelor.
Pagina:
Cuprins
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28 |
