CARTE DESPRE POKER SCRISA DE LEE NELSON SI OFERITA GRATIS IN LIMBA ROMANA DE POKERSTARS.COM

CAPITOLUL 10 - Cum să baţi turneele SNG de $30

Vom petrece acum mai mult timp observării oponenţilor şi încercării de a le caracteriza stilurile de joc.

Nivelurile 1-3

Dacă îţi place să păstrezi lucrurile simple, cum îmi place mie, poţi continua să pariezi aproximativ 70% din pot după postflop. Aceasta este o strategie de bază excelentă şi cunosc mulţi jucători câştigători care fac în mod constant exact acest tip de bet flop. Ai destule avantaje dacă nu te complici. Dacă pariezi în mod constant 70% din pot cu mâinile completate, cu draw-urile şi cu c-bet-urile, nu îţi vei trăda în niciun fel tăria mâinii în funcţie de mărimea bet-ului de pe flop. O tactică alternativă este să pariezi o sumă între jumătate de pot şi pot (deci, la un pot de 400, un bet între 200 şi 400), în funcţie de textura flopului. Ce înseamnă textura flopului? Mă refer a numărul de draw-uri care pot exista. Un flop de genul Js Ts 9s este unul dintre extreme, iar un flop precum Kh 7c 2d sau Qs Qd Qc reprezintă cealaltă extremă. În primul exemplu există foarte multe draw-uri la chinte şi la culoare, dar următoarele două flopuri nu conţin niciun astfel de draw.

Atunci când ai o mână despre care crezi că este bună, ai două motive pentru a face un bet:

1. Pentru a extrage valoare de la mâini inferioare.
2. Pentru a face draw-urile să plătească pentru a vedea următoarea carte.

Cu cât este mai puţin probabil ca un oponent să aibă un draw, cu atât mai puţin important este cel de-al doilea motiv. La mizele mici, pariai tot timpul potul, pentru că extrăgeai foarte multă valoare de la oponenţi care te plăteau cu mâini slabe. Pe lângă asta, un bet de mărimea potului era tot timpul destul de mare pentru a nu oferi draw-urilor pot odds bune. Dar acum, având mai multă experienţă, poţi ajusta factorul pot odds pe care îl oferi printr-un bet în funcţie de probabilitatea ca un oponent să aibă sau nu un draw bun.

Atunci când nu există draw-uri la chintă sau la culoare, poţi paria jumătate de pot, oferindu-i oponentului pot odds de 3:1, ceea ce nu reprezintă destul pentru a-i face să renunţe cu o mână slabă precum bottom pair. Pe un flop cu multe draw-uri, precum 7h 6s 5c (3 cărţi conectate), As Ts 3s (3 cărţi de aceeaşi culoare) sau Jd Tc 4d (2 cărţi conectate şi 2 cărţi de aceeaşi culoare), pariază potul. Acest bet oferă oponenţilor pot odds de 2:1 şi astfel aceştia vor face o greşeală dacă vor plăti. Flopurile care conţin un singur draw, precum Jd Tc 4s, 7s 7c 6d sau Kh Th 4d, necesită un bet între aceste două limite, de genul 2/3 sau 3/4 din pot. Dacă ai 2 sau mai mulţi oponenţi pe flop este bine să pariezi mai mult pentru a descuraja overcall-uri din partea adversarilor care acţionează după ce un eventual call.

¶ Este foarte important să-ţi variezi mărimea bet-urilor doar în funcţie de textura flopului şi nu în funcţie de tăria mâinii. Dacă flopul este Kh Th 4s, ar trebui să pariezi aceeaşi sumă dacă ai KQ, 44, 88 sau A7. Dacă schimbi mărimea bet-urilor în funcţie de mâna pe care o ai vei fi depistat de către oponenţii buni şi apoi aceştia vor profita de slăbiciunea ta.

Excepţia 1: Dacă faci raise preflop cu AK sau AQ şi bănuieşti că oponenţii tău sunt foarte slabi, fă întotdeauna un bet de mărimea potului atunci când flopul conţine un as. Mulţi jucători slabi nu se pot convinge să facă fold atunci când au o pereche de aşi, indiferent de kicker. Extrage cât de multă valoare poţi de la aceşti jucători înaintea de a o face altcineva!

Excepţia 2: Dacă bănuieşti că oponentul este slab şi nu acordă prea multă atenţie stilului tău, poţi încerca să pariezi mai puţin atunci când faci un c-bet după ce ai ratat flopul. Poţi, deci, încerca să faci aceste bluff-uri cât mai puţin costisitoare, dar nu încerca acest lucru împotriva jucătorilor buni.

Deci care tactică este mai bună? Cea în care îţi variezi mărimea bet-ului pe flop în funcţie de textura flopului sau cea în care pariezi tot timpul 70% din pot? Depinde foarte mult de modul în care 'simţi' jocul. Poţi să fii un jucător câştigător cu ambele tactici.

Nivelul 4 sau mai sus (cel puţin 5 jucători rămaşi)

Odată ce ai ajuns la nivelul 4 este timpul să reduci mărimea unui raise standard de la 4BB la 3BB. Jocul va fi puţin mai tight şi astfel nu este nevoie să rişti prea multe jetoane. Etapa de all-in începe atunci când CSI-ul ajunge în jurul valorii de 7, deci oricând ai un stack sub această valoare trebuie să foloseşti tactica all-in sau fold. Multe dintre regulile de la jocurile de $20 stau încă în picioare, dar trebuie să te obişnuieşti să îţi caracterizezi oponenţii şi să te abaţi sau să modifici acele reguli atunci când este necesar.

Pentru a categorisi un oponent dintre-un SNG trebuie să răspunzi la aceste 2 întrebări simple:

1. Cât de des face raise din poziţia respectivă?
2. Cât de puternică trebuie să fie mâna lui pentru a-mi plăti raise-ul?

Răspunsurile la aceste două întrebări te vor ajuta să decizi dacă trebuie să măreşti sau să micşorezi cerinţele pentru a juca o anumită mână. Cu cât oponentul tău face mai multe raise-uri, cu atât mai multe ar trebui să plăteşti. Dar cu cât mai des face un oponent call, cu atât mai puţin ar trebui să faci raise. Vom vedea acest lucru exemplificat în următoarea secţiune, unde caracterizarea oponenţilor capătă o importanţă critică.

Ultimii patru jucători - Bubble

De acum înainte vom vorbi despre mâini de push şi mâini de call pe bubble în termeni de 'top % din mâini'. Această abordare este mult mai bună decât cea folosită pentru jocul din faza de început a unui turneu. Voi face afirmaţii de genul „fă all-in cu top 20%” sau „fă call cu top 15%”. Pentru a vedea ce mâini intră în aceste categorii consultă Anexa C. Ambele liste din Anexa C au fost optimizate pentru a putea fi folosite cât mai precis în cât mai multe situaţii. Etapa bubble este cel mai important moment în care trebuie să-ţi modifici stilul în funcţie de jocul oponenţilor tăi. Să luăm un exemplu în care toţi cei 4 jucători au un stack de 3.375 cu blind-urile 200/400 şi ante 25. Eşti în buton şi te întrebi dacă ar trebui să faci push sau fold. Cât de mult depinde decizia ta de probabilitatea de a fi plătit de unul dintre blind-uri? Pentru că big blindul va plăti mai des decât small blindul, să vedem cât de des trebuie să facem push în funcţie de cât de des suntem plătiţi de big blind. Graficul de mai jos presupune că small blindul plăteşte cu top 8% (66+, AJo+, ATs+, KQs).

Cât de des poţi face push din buton
Când toţi jucătorii au 3.375 de jetoane şi nivelul este 200/400/25

După cum vezi, mutarea potrivită variază în funcţie de stilul oponentului. Dacă acesta plăteşte cu top 8% sau mai puţin, este corect să faci push cu orice carte (100%). Dacă însă este foarte loose poţi face push doar cu mâini cele mai bune. Dacă face call cu top 20% putem face push doar cu top 13% (aproximativ 44+, AJo+, A9s+, KQo, K9s+, Q9s+, J9s+, T9s). Pe măsură ce oponenţii devin mai loose în call-uri, noi trebuie să devenim mai tight în all-in-uri. Acest lucru este logic, pentru că vom câştiga mai rar blind-urile dacă oponentul este mai loose şi deci face call mai des. Dar acest lucru este adevărat şi atunci când oponentul este cel care face push. Cu cât face push mai des, cu atât putem plăti mai des. Dacă facem schimb de locuri şi suntem în big blind, să vedem cât de des putem plăti în funcţie de cât de des face push:

Există câteva excepţii, dar relaţia este surprinzător de lineară. De fapt aproape tot timpul când ai pot odds sub 2:1, numărul de mâini cu care poţi face call este o fracţiune constantă din mâinile cu care oponentul face push. În acest caz, putem face call cu o frecvenţă de aproximativ 1/6 din frecvenţa cu care oponentul face push.

Foloseşte cele două tabele de mai jos pentru a vedea când poţi face call, în funcţie de pot odds şi de situaţie:

Iată cum trebuie interpretate aceste tabele. În primul tabel găseşti mărimea stack-ului tău şi al oponentului. Acest lucru îţi va spune dacă efectul tău de bubble este mic, mediu, mare sau extrem. Apoi consultă cel de-al doilea tabel şi caută ce pot odds ai, iar apoi consultă coloana potrivită. Acel procentaj reprezintă fracţiunea din frecvenţa cu care oponentul face push cu care poţi face tu call.

EXEMPLU

¶ Ai 2.500 de jetoane şi oponentul tău are 3.000. Această situaţie este definită ca având un 'efect de bubble mediu' . Oponentul face all-in, deci ai pot odds de 1,8:1. Poţi face call cu 50% din mâinile cu care oponentul face push. Deci dacă acesta face push cu 60% din mâini, poţi face call cu 30% din mâini.
¶ Nu trebuie să fii foarte precis cu aceste calcule. Este de ajuns să aproximezi. Dacă studiezi aceste tabele vei căpăta un bun simţ al relaţiei dintre mâinile cu care oponentul tău face push, pot odds şi efectul de bubble. Nu mă aştept să faci aceste calcule la masa de joc. Dar poţi examina anumite mâini pe care le-ai jucat după ce jocul a luat sfârşit pentru a vedea dacă ai luat decizia corectă. Astfel acest subiect complicat poate fi învăţat într-un mod plăcut.

Modificări importante: Dacă mai sunt exact 4 jucători în turneu şi există un stack (care nu este activ) cu 1.000 de jetoane sau mai puţin, ai un efect de bubble cu o categorie mai mare.

Aceste tabele sunt valabile pentru un total de 13.500 de jetoane (ca în turneele de la PokerStars). Dacă joci pe alt site, multiplică-ţi stack-ul cu 13.500 şi apoi împarte acest număr la totalul jetoanelor din joc. Astfel vei afla câte jetoane ai avea într-un joc echivalent de la PokerStars.

Aceste tabele pot fi folosite oricând mai sunt în turneu 4 sau mai mulţi jucători. Când mai sunt 3 jucători scade efectul bubble cu o categorie şi nu îl mări dacă există un stack de sub 1.000 de jetoane.

La jocul heads-up, nu există efect de bubble, indiferent de mărimea stack-urilor. Poţi face call de aproximativ 1,5 ori mai des comparativ cu cazurile în care aveai efect de bubble mic.

Efectul bubble de mai sus este puţin simplificat, dar destul de precis. Dacă eşti interesat de o discuţie mult mai detaliată, inclusiv despre cum se schimbă aceste efecte în diferite situaţii şi în diferite turnee, consultă capitolul despre efectul de bubble prezentat de Tysen Streib în cartea Kill Everyone.

Ultimii trei jucători rămaşi

Foloseşte aceleaşi ajustări şi strategii de call pe care le-am prezentat anterior.

Jocul heads-up

În cea mai mare parte, poţi folosi aceleaşi strategii, mai ales dacă oponentul tău nu pare prea agresiv. Poţi folosi şi următoarele două tabele pentru jocul heads-up, care reprezintă o variantă simplificată a strategiei prezentată în mod detaliat în Kill Everyone. În Kill Everyone prezentăm o strategie care nu poate fi exploatată de oponent, atâta timp cât ai un CSI de 8 sau mai mic, deci oponentul tău nu poate face nimic pentru a beneficia de stilul tău de joc. Tabelele de mai jos te vor ajuta să te apropii de această strategie.

Găseşte-ţi mâna în acest tabel: mâinile în suită sunt sus şi în dreapta, în timp ce mâinile offsuit sunt în stânga şi jos, iar perechile sunt pe diagonală. Culorile prezintă CSI-ul pentru care este corect să faci push. Atâta timp cât cel mai mic stack din joc se încadrează în aceste categorii, fă push! Mulţi jucători sunt mai tight decât este prezentat în această strategie, atât pentru push, cât şi pentru call. Ar trebui, deci, împotriva oponenţilor obişnuiţi, să faci push mai des şi să faci call mai rar decât se sugerează aici. Însă, cu cât mai bun (sau mai agresiv) este oponentul, cu atât mai puţin trebuie să te abaţi de la strategia prezentată mai sus.

Aceste tabele reprezintă o variantă simplificată a soluţiei cu adevărat optime. Dacă vrei să înveţi soluţia optimă îţi sugerez să citeşti Kill Everyone. Lectura acestei cărţi îţi va fi cu siguranţă folositoare în dezvoltarea ta ca jucător de poker.

Rezumat Capitolul 10
1. Fă un bet standard de 70% din pot pe flop sau variază-ţi mărimea bet-ului în funcţie de textura flopului, nu de tăria mâinii tale.
2. Caracterizează-ţi oponenţii în funcţie de cum joacă. Toată lumea are slăbiciuni în joc şi ar trebui să-ţi ajustezi jocul pentru a beneficia cât mai mult de acestea. Fii conştient că oponenţii îşi pot schimba jocul pe măsură ce numărul de jucători scade şi/sau pe măsură ce blind-urile cresc.
3. Fă push mai des şi call mai rar împotriva adversarilor tight.
4. Fii atent la situaţiile în care ai un efect de bubble mare sau mic. Joacă mai precaut atunci când ai efect de bubble mare, dar foloseşte în avantajul tău jocul tight al oponenţilor datorat efectului lor de bubble.
5. Numărul de mâini cu care poţi face un call la un all-in reprezintă o fracţiune din numărul cu care oponentul face push. Această fracţiune depinde de ce pot odds ai şi de efectul tău de bubble.
6. Foloseşte strategia de push/ fold pentru jocul heads-up împotriva unui jucător bun şi/ sau agresiv. Împotriva oponenţilor obişnuiţi, fă push mai des şi call mai rar decât în strategia prezentată.

 
Pagina: Cuprins 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28